Istoria | Gandirii Chineze

S-a concentrat pe etică, ierarhie și ritual (Li) . Conceptul central este Ren (bunătatea sau umanitatea), considerând că ordinea socială depinde de cultivarea virtuții în familie și stat.

A propus o întoarcere la natură și la ordinea spontană a Universului. Dao (Calea) este inefabil și nenumit, iar principiul Wu Wei (non-acțiunea sau acțiunea fără efort) îndeamnă omul să curgă odată cu existența, nu împotriva ei. Istoria gandirii chineze

Istoria gândirii chineze nu este doar o înșiruire de date, ci o evoluție organică a modului în care omul se raportează la , Natură și Societate . Spre deosebire de filosofia occidentală, adesea centrată pe metafizică și logică abstractă, gândirea chineză este profund pragmatică, fiind orientată către „Calea” ( Dao ) trăirii corecte. 1. Perioada celor „O sută de școli de gândire” S-a concentrat pe etică, ierarhie și ritual (Li)

Odată cu dinastia Han, confucianismul a devenit ideologie de stat, dar a început să împrumute elemente cosmologice (Yin-Yang, Cele Cinci Elemente). Ulterior, pătrunderea din India a adus întrebări noi despre suferință, reîncarnare și vacuitate, forțând gândirea chineză să se redefinească. 3. Neoconfucianismul: O Renaștere Metafizică Dao (Calea) este inefabil și nenumit, iar principiul