Indiferent - O Urasc -
Până la urmă, timpul va decide care dintre cele două va câștiga. Dar astăzi, în acest moment, sunt doar un om care strânge din dinți, purtând un război invizibil între focul urii și gheața indiferenței.
Tragedia nu e că o urăsc. Tragedia e efortul imens pe care îl depun ca să par indiferent. Indiferent - O urasc
Poate că procesul vindecării nu este trecerea directă de la iubire la uitare. Poate că drumul trece obligatoriu prin acest purgatoriu unde te zbați între furie și amorțeală. Spun că o urăsc pentru că e mai ușor decât să recunosc că m-a distrus. Și spun că sunt indiferent pentru că e singura minciună care mă ajută să trec peste zi. Până la urmă, timpul va decide care dintre
„O urăsc.” Spun asta cu pumnii strânși, simțind cum sângele îmi pulsează în tâmple. O urăsc pentru felul în care a plecat, pentru cuvintele pe care le-a lăsat neterminate și pentru liniștea asurzitoare care a urmat. Ura este caldă. E un foc care te ține treaz noaptea, e o formă de pasiune inversată care demonstrează, fără nicio urmă de îndoială, că încă îți pasă. Nu poți urî ceva ce nu a contat. Dar apoi, vine frigul. Tragedia e efortul imens pe care îl depun
„Sunt indiferent.” Îmi repet asta ca pe o mantră, încercând să-mi conving propria inimă că prezența ei nu mai are greutate. Că e doar un nume într-o agendă veche, un chip dintr-o fotografie pe care nu o mai deschid. Indiferența este masca pe care o purtăm când nu mai vrem să fim răniți. E zidul de beton pe care îl ridicăm în jurul nostru, sperând că, dacă nu ne uităm la rană, ea va înceta să mai existe.
